Cum zice Ruby în melodia ei: „ Două condimente de pe șapte continente”. Nu sunt șapte continente, doar două. Dar condimente sunt destule. Istanbul, după cum știe toată lumea, este singurul oraș din lume care se întinde pe două continente: Europa și Asia. Între cele două se află strâmtoarea Bosforului.
Istanbul este un megalopolis, cel mai mare, cel mai industrializat, cel mai deștept, cel mai universitar oraș din Turcia, cu alte cuvinte cel mai ce, dar... nu este capitală. Capitala este Ankara, dar de fapt, din toate punctele de vedere, capitala este tot fascinantul Istanbul.
Când am intrat prima dată în oraș, nu ziceam nimic înafară de “WOW”. Clădiri impresionante pe dreapta și pe stânga. Plus că de moschei nu mai zic! Istanbul are cele mai multe moschei din Turcia, 3.115 de geamii cum le numesc ei, dar cine știe, poate până citiți voi articolul, mai apare una.
A avut mai multe nume printre care: Bizanț ( acum 2600 de ani), Noua Romă, când a fost aleasă de împăratul roman Constantin în 330 d.C., Constantinopol (orașul lui Constantin) până în 1453 și Istanbul după cucerirea orașului.
Istanbul este un oraș care abundă în istorie și dacă moschei găsești la fiecare colț, istoria o vezi peste tot.
Dacă vrei să începi vizita ta în Istanbul cu o incursiune în trecut, atunci trebuie să începi cu Hagia Sophia, care timp de aproape 1.000 de ani a fost cea mai mare biserică din lume, construită în 437. A fost întrecută doar în 1520 de catedrala din Sevilla. Continuăm cu Palatul Topkapi – astăzi muzeu, pe vremuri însă reședință a sultanilor otomani timp de aproximativ patru secole. Este una dintre cel mai vizitate atracții turistice, mai ales de români care merg să vadă acolo sabia lui Ștefan cel Mare. Următoarea pe listă este Moscheea Albastră, una din puținele cu șase minarete, iar la interior decorată cu peste 20.000 de plăci de faianță dominate de albastru turcoaz (iar turcoaz sau turquoise, vine de la... turc, ați ghicit!).
Ultimul palat al sultanilor a fost Palatul Dolmabahce, o fantezie baroc-otomană luată din poveștile orientale și așezată pe malul Bosforului. Este la fel de “must have” ca și celelalte pe listă.
După atâta istorie, Allah, Allah! mergem să “vizităm” și bazarele. Bazarul de Mirodenii (sau Bazarul Mic) – o feerie de condimente, mirosuri și muuult rahat, adică rahat turcesc, ca să mă exprim academic – de la sortimente cu nucă, fistic, petale de trandafiri, până la ciocolată, alune, fructe și nu mai zic, că dau în depresie. Dacă vreți să luați cu voi o parte acasă, neapărat să-l luați proaspăt, iar vânzătorul vă taie și vă pune câte bucăți doriți și cum doriți. Recomand experiența din bazare, este cum nu-i alta. Plus că turcii știu să vândă și să se vândă. Iar dacă bazarul mic nu este de ajuns, mai poți da o tură și în Marele Bazar, cel mai mare și cel mai vechi din lume, cu peste 5.000 de magazine, 60 de străzi și 25.000 de angajați. Este primul mall din istorie, unde arta negocierii este la ea acasă. Trebuie să te târguiești, altfel îi insulți.
Revenind cu picioarele pe pământ, mai exact între aranjamentele minunate de lalele, acestea nu le datorăm Olandei ci Turciei, care a trimis cadou primele lalele la Viena în 1554, de unde au ajuns în Olanda și de acolo peste tot în lume.
O altă experiență de la fața locului este cea de a bea fresh-uri de fructe proaspete pe stradă, în special cel de rodie, ză best vă zic. Iar dacă tot suntem la capitolul mâncare, să serviți și o delicioasă shaorma de Istanbul, mai mică și mai diferită decât cea de la noi. Apoi, ia poftiți de luați un ceai, de fapt mai multe, fiindcă la ei ceaiul se bea ca apa, la orice oră și la orice mâncare.
Istanbul este o destinație aparte, tocmai de aceea trebuie exploatată.
Si nu uitați, călătoriile ne fac mai buni, în a deveni mai buni.